Ordine şi siguranţă la metrou

M-am întrebat de multe ori ce rol au agenţii de pază din metrouri. Pentru că nu îi văzusem niciodată să intervină în situaţii în care ar fi fost nevoie de o minimă implicare din partea lor. Însă într-o zi mi s-a elucidat şi acest mister. A leşinat o domană în braţele mele în metrou. Reacţiile tipice nu au întârziat să apară. Oamenii s-au dat la o parte, nu cumva să fie implicaţi în povestea asta. Nimeni nu m-a ajutat să o ridic pe biata femeie. Nimeni, în afară de agenţii de pază şi ordine (ăntr-un final apoteotic). Şi cum m-au ajutat? Au săltat-o pe biata femeie afară din metrou, au trântit-o pe un scaun din staţia Unirii şi s-au întors, plini de zel, să păzească metroul. Nici măcar o privire peste umăr nu au mai binevoit să „arunce”. Nici nu s-a pus problema chemării unui medic, sau măcar a anunţării personalului din staţie (sunt conştient că metroul nu poate sta foarte mult în staţie, şi implicit nici ei nu puteau sta pe loc, însă puteau măcar să paseze mai departe responsabilitatea). Dar să fim îngăduitori: ordinea şi liniştea în metrou au fost păstrate…

Un gând despre &8222;Ordine şi siguranţă la metrou&8221;

  1. Capat de linie – Preciziei. Metroul a oprit in statie de 5 secunde. Avand in vedere ca metroul opreste si la Pacii ca si cum ar capat de linie, intarzii sa ma ridic de pe scaun, fiind cufundata in lectura. Un nene pe la vreo 60 de ani intarzie si el, probabil cu aceeasi impresie – ca se afla la Pacii. Imediat se aude glasul tunator si amenintator al unui tanar (vlajgan) bodyguard: „Haideti, coborati, ca e capat de linie! Repede repede!” Repede repede parasim metroul, nu cumva sa ne ia la bataie ca intarziem mai mult decat ar trebui.

Lasă un comentariu